luni, 15 februarie 2016

FUEGO - "Teatrul Al. Davila este casa mea artistică!"

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=75120&Itemid=377

luni, 15 februarie 2016

Paul Surugiu, cunoscut publicului ca Fuego:

„Teatrul Al. Davila este casa mea artistică!“


 În urmă cu cîteva zile, la Teatrul Al. Davila, din Piteşti, a fost prezentat în premieră spectacolul „Pentru suflet“, realizat de îndrăgitul solist Paul Surugiu, cunoscut publicului sub numele de Fuego. Premiera a avut loc cu casa închisă, datorită faptului că in­ter­pretul este foarte a­pre­ciat de publicul piteştean şi nu numai. Acest lucru a fost demonstrat şi de prezenţa în sală a fanelor solistului din toate col­ţu­rile ţării. Cu ocazia spectacolului de la Piteşti, în holul Teatrului Al. Davila, spectatorii au fost întîmpinaţi de o mul­ţime de picturi realizate de Fuego în cadrul proiectului său caritabil „Artă pentru suflet“. Vă prezentăm în continuare un interviu realizat în ziua premierei cu Paul Surugiu.

# Mai nou, pictezi. Povesteşte-ne despre această nouă pasiune! De unde inspiraţia şi mai ales de unde timpul pentru a mai face şi asta?

- Totul a plecat de la ideea de a umple cu folos puţinul timp liber pe care îl am. Eu pictez de multă vreme, dar anul trecut am luat în serios pasiunea mea. Oarecum atipic, ar spune mulţi, dar pe mine mă relaxează, mă bucură şi îmi oferă fix acea linişte de care am nevoie după zile extrem de agitate. Timp nu prea mai am, la cîte fac, dar ştiu că niciodată în viaţă nu trebuie să existe noţiunea aceasta. În fond, pasiunile noastre sînt cele ce vorbesc despre ce şi cum facem! Încurajez pe toată lumea, indiferent de timp şi de probleme, să-şi urmeze visele. Dincolo de laude, de toate cele, ajungem la acea satisfacţie interioară, că sîntem utili în afara meseriei noastre de bază. Eu nu sînt un profesionist, sînt un amator cu multă dorinţă de perfecţionare. Mă inspiră tot ce este în jur, iar cel mai mult oamenii speciali pe care am ocazia, prin profesia mea, să-i cunosc.

 „Îi sprijin pe artişti şi pe oamenii valoroşi uitaţi“

# Ştiu că, dincolo de pasiune, ai dat naştere unui proiect remarcabil, „Artă pentru suflet“.

- Am creat acest univers al culo­rilor gîndindu-mă că doar arta este cea care ne mai poate salva. Prin ART BY FUEGO îi pot ajuta pe colegii mei, care au nevoie de un spri­jin cum nu vă imaginaţi, mai ales că, pe unii dintre ei, scena şi publicul i-a uitat, lăsîndu-i abandonaţi. Nu am nevoie de statui pentru asta, nu am nevoie de nici o laudă. Pînă la urmă, am putut face ceva pentru ei cu ajutorul oamenilor ca­re mi-au susţinut iniţiativa. Eu ştiu doar că arta mea, în forma ei, fi­ind­­că nu sînt un pictor spectaculos, cu studii de specialitate, sînt un om pasionant şi conştiincios, trebuie să meargă mai departe şi să fie văzută, pentru a sprijini şi a duce mai departe campania „Artă pentru suflet“, demarată pentru a ajuta artiştii şi tinerele talente.

l Sînt legendele României uitate?

- Din păcate, este o realitate du­ră! Şi nu doar că sînt aruncate în urmbă, ci sînt uneori şi blamate, lăsate fără nimic. De ce trebuie ca ei să sufere? De ce este oare necesar ca oamenii de valoare ai ţării să ajungă să se gîndească la ziua de mîine şi, mai grav, la moarte? N-am răspunsuri la întrebări şi nu caut vinovaţi. Caut rezolvări şi am certitudinea că, poate, undeva, cineva citeşte aceste rînduri şi încearcă să facă mai mult pentru toţi cei care mor efectiv de foame în ca­să, cu gloria pe umeri şi cu o viaţă de legendă la purtător. Asta fac prin proiectul meu ART BY FUEGO. Pictez, iar din fondurile strînse îi sprijin pe artiştii şi pe oamenii valoroşi ai României, care au fost uitaţi. Consider că este un pas către schimbare şi-mi doresc, poa­te mai mult ca niciodată, ca exemplul acesta să-mi fie luat. Nu ges­tul, nu sumele contează, ci faptul că ne pasă de ei. Dacă nu pentru persoane, măcar pentru ac­tivitatea lor, care nu rămîne alt­cuiva moştenire, decît nouă.

Va face primul musical audio din România

# Ce înseamnă pentru tine Teatrul Al. Davila?

- Colaborarea mea cu Teatrul Al. Davila nu a fost aşa, din pură întîmplare. Am găsit aici prieteni pe viaţă şi am pus ulterior bazele unei mari familii. Cred că au trecut a­proape cincisprezece ani de cînd fac parte din această echipă. Cumva, aici, la Piteşti, este casa mea artistică, pentru că mă identific cu această instituţie, avînd aici numeroase amintiri şi colaborări de excepţie. La teatru am putut interpreta mereu muzica mea şi mi-am putut pune mereu năzuinţele, proiectele şi arta în aplicare. Aici, la Piteşti, mă simt acasă şi, chiar aşa, cu bune şi rele, teatrul acesta este o parte din tot ce însemn eu la ora actuală. De fiecare dată cînd avem premieră sau spectacol, dincolo de  ce vreau să ofer publicului, de bucuria reîntîlnirii, sînt extrem de încîntat de atmosfera serilor noastre de repetiţii, de revederi, de planuri şi amintiri.

# Cu ce ne vei mai surprinde în 2016?

- De obicei, nu sînt superstiţios. Am mai spus că eu nu acord mare importanţă simbolurilor şi obiceiurilor trecute. Dar, acum, n-am ce face şi trebuie să păstrez şi pentru mine cîteva din surprize. Sigur, în schimb, este faptul că voi mai juca în stagiunea aceasta spectacolul „Pentru suflet“, alături de band-ul meu, colegi de la secţia Estradă a teatrului, virtuoşi instrumentişti, dar şi de soliştii Claudia Zamfir, Constantin Nica şi dansatorii Lorena Costache şi Vlad Sandu. De asemenea, am în plan ceva spectaculos. Am plănuit cu maestrul Varodi un spectacol pentru toamnă, la sec­ţia Dramă. Este vorba despre un vis mai vechi de-al meu, acela de a juca teatru în adevăratul sens al cuvîntului, mai ales că eu sînt absolvent al Facultăţii de Teatru. Totodată, am o surpriză şi în plan muzical. Lansez, alături de maestrul Jolt Kerestely şi de Andrei Kerestely, un album eveniment, pri­mul musical audio din România! Aşadar, nu stau degeaba!   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu